Comuna Schela se află în județul Galați, în partea de est a României aproape de locul în care râul Siret se varsă în Dunăre. Comuna e formată din 2 sate, Negrea și Schela, situate la o distanță aproximativă de 7 km unul de altul. Ambele sate sunt așezate de o parte și de alta a pârâului Lozova. De la marginea sudică a satului Schela până la râul Siret sunt mai puțin de 10 kilometri.
Cele două sate Schela și Negrea, aflate pe Podișul Covurluiului, beneficiază de terenuri cu sol negru, adecvat culturilor agricole. În ciuda reliefului colinar, pânza de apă freatică este la o adâncime foarte mică, mai ales de-a lungul văilor care străbat satele, iar solurile sunt bogate în zăcăminte petroliere.
Dealurile zonei sunt cu pante line și sunt parțial împădurite. Spre sud ele se pierd în forme de relief mai line, iar terenurile din partea sudică a satului Schela sunt inundate adesea datorită nivelului ridicat al pânzei de apă freatică.
Vara este călduroasă și secetoasă, în lunile iulie – august temperatura fiind de 28-30 de grade Celsius. Primele ninsori cad de obicei la sfârșitul lui noiembrie-începutul lui decembrie. Iernile sunt geroase și temperaturile scad frecvent sub -10 grade Celsius, iar zăpada se topește la începutul lunii martie.
Satul Schela
În 1889 Parlamentul României a emis o lege care prevedea înființarea de noi sate pe domeniile care aparțineau statului. Una dintre moșiile statului era situată pe raza comunei Braniștea, pe locul actual al satului Schela. Pentru înființarea unei comunități acolo, Prefectura județului și Primăria Braniștea au organizat o selecție în urma căreia au fost impropritarite 782 de familii nevoiașe din „plasa” Siretului. În 1894, primele familii și-au luat în primire loturile lor în Schela.
În 1896 așezarea a fost înregistrată în documentele vremii ca sat și a primit numele de Lascăr Catargiu. Schela a purtat acest nume vreme de 78 ani și în primii 14 ani satul a fost afiliat la comuna Braniștea. În iunie 1908, satul, care avea deja peste 200 de familii, s-a transformat în comună și și-a înființat propria lui Primărie. Noua comună a luat sub tutela ei și satul Negrea, în perioada 1908-1926. După cel de-al doilea război mondial, comuna Lascăr Catargiu s-a dezvoltat mai rapid decât Negrea.
Diriguitorii regimului comunist au hotărât să schimbe denumirea comunei. Lascăr Catargiu fusese Președintele Partidului Conservator și devenise un personaj istoric dezavuat de regim. În 1964 comuna a primit denumirea actuală: Schela. O contribuție decisivă la dezvoltarea comunei Schela a avut-o așezarea ei favorabilă, pe artera rutieră centrală a județului Galați. Sătenii din Schela au avut posibilitatea să lucreze în orașul Galați, făcând naveta. Populația activă nu a migrat spre oraș în aceeași măsură în care a făcut-o cea din Negrea.
Exploatarea petrolieră aflată pe teritoriul Schelei a contribuit și ea la menținerea unei stabilități a forței de muncă în sat. În plus,în perioada comunistă, localitatea Schela a avut parte de una dintre cele mai eficiente administrări ale resurselor agricole și animaliere. Satul Schela a fost, în perioada 1980 -1990, unul dintre polii agriculturii județului Galați.
Satul Negrea
Primele case ale satului Negrea s-au construit probabil pe la 1860 pe cele 2 maluri ale pârâului Lozova, între dealurile Bohotinului și Ibrianului (cuvânt cu rezonanță turcă, derivat, probabil, din numele Ibrahim). În 1887, așezarea din Negrea a fost înregistrată oficial în scriptele vremii sub denumirea de Costache Negri, după numele unui scriitor gălățean. Localitatea a purtat acest nume vreme de 45 ani și până în 1908 satul a fost afiliat comunelor Tulucesti și Smîrdan.
În 1908 satul Negrea a trecut sub administrația comunei Schela. Deși criteriile administrative ale vremii stabileau că satul Negrea putea fi comună, satul a rămas afiliat comunei Schela până în 1926. În 1926 a devenit comuna și și-a înființat propria administrație. Dar numele localității crea adesea confuzie în rândul oamenilor din zonă, căci, la numai 25 km depărtare de comuna Costache Negri se afla satul Minjina, pe care oamenii locului îl știau drept moșia scriitorului Costache Negri. În mod curent, satului Minjina i se mai spunea și „satul lui Costache Negri”.
Practic, când o persoană zicea că este din Costache Negri, nu se știa exact daca e din Negrea sau din Minjina. Atunci administrația județeană, că să evite confuziile, a hotărât că satul Minjina e cel îndreptățit să poarte numele scriitorului Costache Negri. În 1932, Negrea a primit numele pe care-l poartă în prezent. În perioada interbelică satul a prosperat, însă după cel de-al doilea război mondial, dezvoltarea localității Negrea a stagnat. Regimul comunist a confiscat terenurile și animalele agricultorilor prosperi din sat.
Drumul care inițial trecea prin Negrea și care unea Galațiul de Slobozia Conachi a fost deviat la circa 5 Km de Negrea. Satul a rămas, practic, izolat, din punct de vedere al accesului rutier. Depărtarea față de artera rutieră județeană, naționalizarea terenurilor agricole, precum și migrația forței de muncă spre Galați au condus spre un regres demografic continuu la Negrea.
