Istoricul localităţilor Schela şi Negrea
Istoricul comunei Schela păstrează importante vestigii ce înfăţişază trecutul acesteia în întreaga sa evoluţie, transformându-se într-un punct de reper în sudul judeţului Galaţi. Spaţiile verzi sunt în general atribute de bază în structura teritorială a comunelor româneşti. Spaţiul verde este o traditie în cele mai diverse manifestări, de la aleile împodobite cu flori din preajma caselor şi a instituţiilor publice, până la grădinile publice, parcurile ori amenajările speciale, cum sunt terenurile sportive. Asemenea spaţii verzi, devin o oază de frumusete şi încântare, pentru turişti şi localnici.
Monumentele istorice care se găsesc pe teritoriul comunei Schela, alături de frumuseţiile naturale ale acestor meleaguri, sunt îndemnuri la drumeţie şi reflecţii pentru toţi iubitorii de cultură, istorie şi natură.
Satele Schela şi Negrea au fost atestate documentar aproape concomitent, la sfârşitul secolului al XIX. – lea
Deşi vetrele satelor sunt învecinate (cam la 7 km. una de alta), ele s-au ridicat pe moşii care în 1860 aparţineau unor localităţi diferite. Localitatea Schela s-a ridicat în partea de nord a fostului teritoriu al comunei Braniştea, iar Negrea s-a ridicat pe fostul teritoriu al comunei Tuluceşti, în extremitatea lui sud-vestică.
SATUL SCHELA
În 1889 Parlamentul României a emis o lege care prevedea înfiinţarea de noi sate pe domeniile care aparţineau statului. Una dintre moşiile statului era situată pe raza comunei Braniştea, pe locul actual al satului Schela.
Pentru înfiinţarea unei comunităţi acolo, Prefectura judeţului şi Primăria Braniştea au organizat o selecţie în urma căreia au fost împropritărite 782 de familii nevoiase din „plasa” Siretului. În anul 1894, primele familii şi-au luat în primire loturile lor în Schela.
În anul 1896 aşezarea a fost înregistrată în documentele vremii ca sat şi a primit numele de Lascăr Catargiu, în cinstea unui politician. Localitatea Schela a purtat acest nume vreme de 78 ani. În primii 14 ani satul a fost afiliat la comuna Braniştea. În luna iunie a anului 1908, satul, care avea deja peste 200 de familii, s-a transformat în comună şi şi-a înfiinţat propria lui Primărie. Noua comună a luat sub tutela ei şi satul Negrea, în perioada anilor 1908-1926. După cel de-al doilea război mondial, comuna Lascăr Catargiu s-a dezvoltat mai rapid decât Negrea.
Diriguitorii regimului comunist au hotărât să schimbe denumirea comunei. Lascăr Catargiu fusese Preşedintele Partidului Conservator şi devenise un personaj istoric dezavuat de regim. În 1964 comuna a primit denumirea actuală: Schela. O contribuţie decisivă la dezvoltarea comunei Schela a avut-o aşezarea ei favorabilă, pe artera rutieră centrală a judeţului Galaţi. Sătenii din Schela au avut posibilitatea să lucreze în oraşul Galaşi, făcând naveta. Populaţia activă nu a migrat spre oraş în aceeaşi măsură în care a făcut-o cea din Negrea.
Exploatarea petrolieră aflată pe teritoriul Schelei a contribuit şi ea la menţinerea unei stabilităţi a fortei de muncă în sat.
În plus, în perioada comunistă, localitatea Schela a avut parte de una dintre cele mai eficiente administrări ale resurselor agricole şi animaliere. Satul Schela a fost, în perioada 1980 -1990, unul dintre polii agriculturii judeţului Galaţi.
SATUL NEGREA
In ordine cronologica, mai intâi s-a înfiinţat satul Negrea. Primele case s-au construit probabil pe la 1860 pe cele două maluri ale pârâului Lozova, între dealurile Bohotinului şi Ibrianului (cuvânt cu rezonanţă turcă, derivat, probabil, din numele Ibrahim). În anul 1887, aşezarea din Negrea a fost înregistrată oficial în scriptele vremii sub denumirea de Costache Negri, după numele unui scriitor gălăţean. Localitatea a purtat acest nume vreme de 45 ani. Până în anul 1908 satul a fost afiliat comunelor Tuluceşti şi Smârdan.
În anul 1908 satul Negrea a trecut sub administraţia comunei Schela. Deşi criteriile administrative ale vremii stabileau că satul Negrea putea fi comună, satul a rămas afiliat comunei Schela până în anul 1926. În anul 1926 a devenit comună şi şi-a înfiinţat propria administraţie. Dar numele localităţii crea adesea confuzie în rândul oamenilor din zonă, căci, la numai 25 km depărtare de comuna Costache Negri se afla satul Minjina, pe care oamenii locului îl stiau drept moşia scriitorului Costache Negri. În mod curent, satului Minjina i se mai spunea şi „satul lui Costache Negri”.
Practic, când o persoană zicea că este din Costache Negri, nu ştiai exact dacă e din Negrea sau din Minjina. Atunci administraţia judeţeană, ca să evite confuziile, a hotărât că satul Minjina e cel îndreptăţit să poarte numele scriitorului Costache Negri. În anul 1932, Negrea a primit numele pe care-l poartă în prezent. În perioada interbelică comuna a prosperat. După cel de-al doilea război mondial, dezvoltarea localităţii Negrea a stagnat. Regimul comunist a confiscat terenurile şi animalele agricultorilor prosperi din sat.
Drumul care iniţial trecea prin Negrea şi care unea Galaţiul de Slobozia Conachi a fost deviat la circa 5 Km de Negrea. Satul a rămas, practic, izolat, din punct de vedere al accesului rutier.
Depărtarea faţă de artera rutieră judeţeană, naţionalizarea terenurilor agricole, precum şi migraţia forţei de muncă spre Galaţi au condus spre un regres demografic continuu la Negrea.
